====== Paul Klee ======
Paul Klee (18 decembrie 1879 - 29 iunie 1940), pictor expresionist elveţian, profesor, scriitor, grafician. A fost unul dintre cei mai importanţi artişti ai secolului XX, precum şi un important teoretician al artei, considerat un model şi o sursă de inspiraţie pentru tinerele generaţii.
A fost influenţat de Picasso şi de Braque din perioada cubistă. Paul Klee a efectuat o splendidă călătorie în Tunisia şi la Kairuan, care a fost o experienţă spirituală inedită.
El caută în natura şi în universul real un sens specific conform propriei sale viziuni artistice. El tinde spre suprarealism, figurativul se interpenetrează cu abstractul, elementele arhitectonice statice cu cele dinamice.
Pictura sa merge de la figurativ la abstracţie şi de la umor la asociaţia onirică. Pe lângă logica formală în sens strict, el a căutat un limbaj oniric, o subtilitate în atmosferă, dar şi o simbolică a imaginilor şi semnelor.

----

Nascut în Elveţia, la 18 decembrie 1879, Klee avea să îmbine în creaţia sa influenţe diverse, de la arta primitivă la suprarealism şi cubism. A crescut într-o familie înstărită şi a luat lecţii de muzică, fiind un talentat violonist. Decide să se dedice artei, dupa îndelungi ezitîri, şi se înscrie în 1900 la Academia din Munchen. Îl are ca profesor pe Franz von Stuck, pictor simbolist foarte popular în acea epocă. Între 1901 - 1902 Klee pleacă în Italia, unde descoperă entuziasmat arta bizantină.

Primele sale lucrari sunt compozitii de grafica si gravuri, care combina elemente satirice, grotesti si suprarealiste, demonstrand influenta lui Goya si Ensor. Titlurile sunt definitorii pentru creatiile sale ulterioare, precum Doi barbati se intalnesc, fiecare crezand ca celalalt este de rang mai inalt. 

Dupa ce se căsătoreşte in 1906 cu pianista Lili Stumpf, Klee se stabileşte la Munchen, pe atunci un important centru al avangardei artistice şi în acelaşi an îşi prezintă pentru prima dată lucrarile într-o expoziţie. Prietenia cu Wassily Kandinsky şi August Macke îl determina să se alăture grupului expresionist Der Blaue Reiter. Un punct crucial în cariera lui Paul Klee a fost vizita facută in Tunisia în 1914, alături de Macke si Luis Molliet. Fascinat de vitalitatea şi culorile întâlnite acolo, îşi schimbă şi stilul, realizând compoziţii pline de culoare, asemănătoare mozaicurilor pe care le văzuse în perioada petrecută în Italia. ( "Motiv din Hammamet").
Klee a inclus adesea litere şi cifre în compoziţiile sale, şi alături de limbajul său artistic complex, care cuprindea simboluri şi semne variate, inspirate de inconştient, a creat o manieră personală şi stranie, pe suporturi diverse.

După primul razboi mondial Klee a predat la Şcoala Bauhaus, unde a fost coleg şi cu prietenul sau Kandinsky. Publica în 1925 unul dintre cele mai interesante dintre eseurile sale de teorie a artei, "Carnet pedagogic", în care încerca să definească şi să analizeze elementele vizuale principale şi metodele de aplicare a acestora. Între 1926 şi 1931 călătoreşte în Europa şi Egipt. Din 1931 începe să predea la Dusseldorf Akademie, dar este concediat de guvernul nazist, fiind trecut şi pe lista "artiştilor degeneraţi". Pleacă în 1933 în Elveţia, unde se îmbolnaveste grav. Klee suferă de sclerodermie, crizele devenind mai frecvente. Angoasa îi cuprinde operele: "Teama". Al doilea război mondial şi apropierea morţii îi inspiră: "Explozie de teamă III", "Înger încă feminin" şi "Moartea şi focul".  Moare în 1940, pe 29 iunie, dupa ce reuşise cu greu să termine ultimele sale lucrări.