Aiexandr Vesnin, CREDO (1922)

Timpurile moderne sunt repezi, dinamice, iar ritmul clar, precis, egal, matematic ; materialul şi utilitatea determină construcţia obiectului creat de artistul contemporan.

Indiferent dacă obiectul este şi oportun şi util (o construcţie inginerească, obiectele de uz curent) sau numai oportun (lucrări de laborator în scopul rezolvării problemei creării unei noi forme moderne), orice obiect creat de artistul contemporan trebuie să pătrundă în viaţă ca o forţă activă care organizează conştiinţa omului, acţionează asupra lui din punct de vedere psihofiziologic, activizându-i energiile.

Este clar că obiectele create de artistul contemporan trebuie să fie construcţii clare, lipsite de balastul expresivităţii, construite după principiul dreptei şi curbei geometrice şi după cel al economiei, în condiţii de efect maxim.

Deoarece construirea fiecărui obiect constă într-o strânsă îmbinare a elementelor plastice de bază (material, culoare, linie, plan, factură…), studierea acestor elemente trebuie să fie pusă, de către artist, pe primul plan.

Consider că toate aceste elemente sunt energii materializate, care conţin proprietăţi dinamice (mişcare, tensiune, greutate, viteză), organizate în mod raţional de către artist.

Aşa după cum fiecare parte a maşinii este o forţă materializată într-o formă şi într-un material corespunzător, care acţionează şi este absolut necesară în sistemul dat, iar forma şi materialul nu pot fi schimbate fără să prejudicieze acţiunea întregului sistem, tot astfel la obiectele create de artist, fiecare element este o forţă materializată şi nu poate fi înlăturat, schimbat, fără să nu se perturbe activitatea raţională a sistemului dat, adică a obiectului.

Inginerul contemporan a creat obiecte geniale : podul, locomotiva, aeroplanul, macaraua. Artistul contemporan trebuie să creeze obiecte care să le egaleze ca forţă, intensitate, potenţial, în planul acţiunii psihofiziologice asupra conştiinţei umane ca forţă de organizare.