Nikolai A. Ladovski, BAZELE CONSTITUIRII TEORIEI ARHITECTURII (SUB SEMNUL ESTETICII RAŢIONALISTE), 1926

Raţionalismul arhitecturii este fondat pe principii economice, la fel ca şi raţionalismul tehnic. Diferenţa constă în aceea că raţionalismul tehnic rezidă în economia muncii şi a materialului la crearea unei construcţii utile, iar raţionalismul arhitectural înseamnă economia energiei psihice la perceperea mijloacelor spaţiale şi funcţionale ale construcţiei. Sinteza acestor două raţionalisme într-o construcţie constituie arhitectura raţionalistă.

Partea I. Despre formă
I. La perceperea formei materiale ca atare putem vedea, în acelaşi timp, expresia următoarelor calităţi :
1. geometrice — relaţiile dintre părţi, muchii, colţuri, caracterul suprafeţelor etc.
2. fizice — pondere, densitate, masă etc.
3. fizico-mecanice — stabilitate, mobilitate.
4. logice — expresivitatea suprafeţei ca atare şi ca delimitare a volumului. În funcţie de expresivitate, de mărime şi de cantitate, putem vorbi despre :
a. forţă şi slăbiciune
b. mărime şi micime
c. finit şi infinit.
2. Arhitectura operează cu aceste „calităţi“ ca dimensiuni determinate. Arhitectul construieşte forma introducând elemente care nu sânt tehnice sau utilitare în adevăratul sens al cuvântului şi care pot fi privite ca motive arhitecturale. Din punct de vedere al arhitecturii, aceste motive trebuie să fie raţionale şi să servească celei mai înalte cerinţe a omului — aceea de a se orienta în spaţiu.
4. Munca arhitectului asupra expresivităţii geometrice a formei, pe care o percepem întotdeauna în perspectivă, constă în apropierea dintre imaginea primită de la perceperea perspectivei reale şi imaginea dată în proiecţii.
Putem admite ca arhitectul, construind forma, să nu ştie cum va fi ea percepută de către privitor ? O astfel de ipoteză ar însemna o deplină lipsă de principialitate şi imposibilitatea oricărei măiestrii în domeniul expresivităţii geometrice. Este necesar să se stabilească faptul că partea arhitectural-geometrică a formei materiale constă în prelucrarea ei, în aşa fel încât privitorul să vadă, într-adevăr, caracteristica ei geometrică, în măsura în care acest lucru este necesar în cazul dat.