Vladimir E. Tatlin, Despre monumentele de tip nou (1919)

Monumentele contemporane, înainte de toate, trebuie să răspundă tendinţei generale spre sinteza genurilor artei, pe care o observăm în momentul de faţă. Nu există pictură fără înţelegerea spaţială (şi, ca un caz particular, plastică) a formei, nu este sculptură fără o cultură arhitecturală sau picturală, nu există arhitectură fără pictură şi spaţiu. Arhitectul, pictorul şi sculptorul trebuie să ia parte în egală măsură la elaborarea şi realizarea monumentului contemporan. De aici nu reiese, desigur, că arhitectul trebuie să construiască o casă, pictorul s-o coloreze, sculptorul s-o orneze. în fond, n-am obţine astfel nici o sinteză. însuşi planul, proiectul monumentului, nu pe părţi, ci în întregime, trebuie să satisfacă, în acelaşi timp, pe arhitect, pe sculptor şi pe pictor.

Forma monumentului corespunde tuturor formelor artistice inventate în timpurile noastre, în situaţia actuală a artelor, aceste forme vor fi, evident, cele mai simple : cuburi, cilindri, sfere, conuri, segmente, suprafeţe sferice, secţiunile lor etc. Monumentul este de dorit să aibă dimensiuni cât mai mari, ceea ce este firesc, la urma urmei, dacă ţinem seama de înălţimea clădirilor noastre urbane. O parte dintre cele mai simple forme (cuburi) trebuie să adăpostească în ele aule, săli de sport, săli de şedinţe etc, precum şi alte încăperi care ar putea fi folosite în diverse scopuri, după necesităţi ; dar aceste încăperi nu trebuie să fie muzee, biblioteci etc, deoarece este de dorit ca în aceste săli să existe mişcare continuă. Dar monumentul mai include în sine centrul agitatoric, din care se fac apeluri către întregul oraş, chemări, diferite proclamaţii ; motociclete speciale şi automobile de un anumit model, cu emblema monumentului, ar putea servi cel mai bine ca aparat agitatoric al guvernului ; în aceste scopuri, monumentul ar avea şi un garaj […] în afară de acestea, să spunem, într-una din aripile largi ale monumentului […] ar fi necesar să se afle amplasat un ecran gigantic, pe care, în ceasurile de seară, să fie redate, pe peliculă cinematografică, vizibile, ultimele ştiri din viaţa culturală şi politică a lumii, în scopul informării directe, în monument se instalează un post de radio de importanţă mondială, o staţie de telefon şi telegraf proprie (de mici proporţii) şi alte aparate ce slujesc la informarea publicului larg. Totodată, având în vedere descoperirile făcute în ultimul timp, monumentul trebuie să aibă o staţie de proiectoare, care să proiecteze litere luminoase pe cer (aceasta este mai uşor de realizat în zona de nord) : din aceste litere se pot compune lozinci legate de evenimentele zilei. în plus, monumentul poate avea o serie de centre de mici dimensiuni, îndeosebi cu destinaţie artistică, încăperi pentru invenţii artistice, tipografie, chiar o sală de mese etc. în orice caz, încăperile monumentului pot fi legate printr-un ascensor electric şi prin alte mijloace tehnice de circulaţie. Trebuie afirmat, ca principiu : în primul rând, elementele monumentului trebuie să reprezinte, toate, aparatură tehnică modernă, care să contribuie la agitaţie şi propagandă şi, în al doilea rând,, monumentul să fie locul cu cea mai intensă circulaţie : să se stea şi să se şadă cât mai puţin, să fii purtat mecanic de sus în jos, să fii atras împotriva voinţei, in faţa ochilor să-ţi sclipească fraza puternică şi laconică a oratorului agitator şi apoi — ultima ştire, hotărâre, decizie, ultima invenţie, o explozie de gânduri simple şi clare, creaţie, numai creaţie.
Acesta este proiectul în linii generale.
Proiectul […] bazându-se pe sinteza cuceririlor tehnice ale timpului nostru, oferă posibilitatea aplicării generoase a noilor forme artistice în tehnică. Radioul, ecranul, conductele, ca elemente ale monumentului, pot fi, în acelaşi timp, şi elemente ale formei. Din acest punct de vedere, trebuie să se acorde atenţie îndeosebi faptului că monumentul nu poate fi compus din încăperi separate, legate între ele doar exterior, ci trebuie să constituie un monolit, dar sarcina artistului constă, în primul rând, în a găsi o asemenea formă unică, în acelaşi timp arhitecturală, plastică şi picturală, care ar da posibilitatea de a sintetiza formele diferitelor aparate tehnice. Se înţelege că la înfăptuirea unui astfel de monument trebuie cooptaţi ingineri şi tehnicieni de diferite specialităţi.