Ştefan Luchian (1868 - 1915)

La sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX Stefan Luchian era deja recunoscut drept pictorul roman cel mai important. Un succesor inspirat al lui Nicolae Grigorescu si Ion Andreescu, considerati „parintii“ picturii romanesti, Luchian isi facuse simtita prezenta in peisajul artistic prin lucrarile sale remarcabile.

A pictat peisaje, portrete, naturi moarte, mai ales flori. Peisajele sale demonstreaza interesul sau pentru natura si pentru simbioza dintre vegetatia abundenta si fiinta umana.

Stilul sau este si o reflectie a luptei pe care a dus-o cu boala care l-a chinuit si in final l-a ucis, permitandu-i de la jumatatea vietii doar reveniri scurte in lumea artistica, urmate de lungi internari in sanatorii si spitale si perioade chinuitoare de convalescenta, in care a lucrat enorm, incercand sa recupereze timpul pierdut.

Stefan Luchian s-a nascut pe 1 februarie 1868, la Stefanesti, in judetul Botosani. Era primul fiu al sotilor Elena (nascuta Chiriacescu) si Dumitru Luchian. In 1873 familia Luchian se muta la Bucuresti, cumparand o casa pe strada Popa Soare. Tatal viitorului pictor va mai trai doar patru ani, murind pe 26 noiembrie 1877 la Bucuresti.

Intre 1879-1880 Stefan Luchian este elev la gimnaziul Sf Sava din Bucuresti. Prima sa lucrarea dateaza din 1884, cand elevul picteaza in ulei imaginea unei case, pe care o semneaza „Luchian St., cl.III“.

Isi continua studiile la Scoala cu regim de internat Seicaru, pentru ca din 1885 sa se inscrie la Scoala de Arte Frumoase din Bucuresti. Desi tatal sau fusese miliar de cariera, ajungand pana la gradul de maior, Stefan refuza sa se inscrie la Liceul Militar. In acelasi an incepe sa ia lectii de flaut la Conservator.

La finalul lui 1889 primeste din partea Scolii medalia de bronz pentru pictura. In luna octombrie pleaca la Munchen unde este admis la „Akademie der Bildenden Künste“, unde il are ca profesor pe Johann Caspar Herterich. Luchian incepe prin a realiza copii dupa lucrari de Rembrandt si Coreggio.

Pe langa pictura, Luchian isi incearca talentul de scriitor, una dintre poeziile sale „Sub camasi de borangic“ fiind publicata in 1890 in revista „Generatia viitoare“. Bucuros de debutul sau, Luchian se intoarce in acelasi an in Romania, pentru a-si continua cariera artistica.

Expune pentru prima oara cinci tablouri, marcate de experienta perioadei germane. Simtind nevoia de a-si continua pregatirea, Luchian pleaca in martie 1891 la Paris, mutandu-se pe Strada Michel, la numarul 48, in celebrul Cartier Latin. Este deosebit de impresionat de stilul lui Delacroix si Coubert si incepe sa cunoasca mai bine curentul impresionist.

Dorind sa participe la o expozitie pariziana termina in februarie 1892 un tablou de mari dimensiuni intitulat „Un convoi la Plevna“, dar este nevoit sa se intoarca in tara pentru a participa la inmormantarea mamei sale.

Atractia Parisului este prea puternica, Luchian intorcandu-se in capitala Frantei in toamna aceluiasi an. Urmeaza cursurile Academiei Julian, lucrand in atelierele lui W.Bouguereau si Tony Robert-Fleury.

Se intoarce in primavara lui 1893 la Bucuresti, participand cu patru tablouri la o expozitie. Impreuna cu Titus Alexandrescu, deschide in primavara anului urmator o mica expozitie intr-un atelier de pe Strada Regala nr 11, unde locuia. In mai este ales membru in juriul Expozitiei Anuale a artistilor in viata, prima editie a acestui eveniment cultural organizata dupa 13 ani.

Luchian expune opt tablouri la aceasta expozitie, organizata la Ateneul Roman. Ocupa in final locul trei in concurs, pentru lucrarea „Efect de luna“. Incearca sa ocupe un post de profesor in cadrul Scolii de Arte Frumoase din Iasi, dar se retrage, acuzand comisia de incorectitudine.

In 1895 este ales vice-presedinte al „Cercului artistic de la Ateneu“, la expozitiile caruia participase cu mai multe lucrari. In luna mai, Directia Monopolurilor ii comanda o lucrare de mari dimensiuni, intitulata „Manastirea Tismana“.

Tot mai apropiat de grupul artistilor din „Cercul artistic“, Luchian incepe sa participe tot mai des la expozitiile organizate de acestia. In februarie 1896 Luchian cumpara o cladire pe Bulevardul Kiseleff, mutandu-se aici pe 23 aprilie.

Semneaza Manifestul „Expozitiei Artistilor Independenti“, manifestare organizata in acelasi an in Bucuresti, in cadrul careia sunt expuse lucrari de Luchian, Artachino, Bogdan-Pitesti, Vermont. Criticii il considera pe Luchian ca un artist „cu adevarat independent si modern“.

Expozitia era gandita ca un protest indreptat impotriva organizatorilor expozitiilor oficiale. Alaturi de C. Artachino picteaza frescele mai multor biserici din Romania.

In 1897 este ales membru in comitetul de conducere al Societatii „Ileana“, care isi deschide prima expozitie de pictura pe 21 februarie 1898. Luchian este prezent cu 21 de tablouri, care ii aduc laudele criticilor de arta si aprecierea colectionarilor. In vara acestui an incepe sa lucreze la Biserica din Alexandria, terminand pictarea acesteia la sfarsitul lui septembrie.

In aceasta perioada o cunoaste pe Cecilia Vasilescu, o tanara careia ii preda lectii de pictura. Cei doi se indragostesc si incep o relatie care ar fi trebuit sa fie de durata, dar care pentru peste un an este aproape exlusiv epistolara.

Incep sa se manifeste primele semne ale bolii care va incepe sa-l tortureze trei ani mai tarziu, si care ii va aduce si moarte peste mai putin de doua decenii. In iunie 1899 planurile sale de a se casatori cu Cecilia Vasilescu se impotmolesc din cauza bolii.

In noiembrie participa la „Expozitia Anuala a artistilor in viata“, doua dintre pastelurile expuse fiind alese pentru „Expozitia Universala“ de la Paris din 1900. Alaturi de prietenul si colaboratorul sau C. Artechino, Luchian incepe pictarea Bisericii Brezoianu din Bucuresti. Comitetul „Ileana“ se decide ca este momentul sa intre si pe piata publicatiilor cu Revista literara si artistica „Ileana“, Luchian ocupandu-se de partea artistica.

Dupa 1900 continua sa lucreze, bucurandu-se de admiratia si respectul pasionatilor de arta. Este perioada in care realizeaza o adevarata capodopera, emblematica pentru stilul sau - „Safta Florareasa“.

La sfarsitul lui 1901 starea sa de sanatate se agraveaza din nou, fiind internat la Spitalul Pantelimon. Paralizat, va sta in spital pana in 1902, cand reuseste sa mearga ajutat de un baston. Isi petrece perioada de convalescenta la Govora si apoi la Poiana-Ialomita.

Cu toata gravitatea bolii, Luchian continua sa picteze, deschizand in 1903 o impresionanta expozitie personala la Casa Assan, unde sunt reunite 39 de lucrari, pasteluri si acuarele. Isi petrece vara acestui an la Constanta si Techirghiol, apoi la Filipestii de Padure, intr-o incercare disperata de a-si depasi boala.

In 1904 este unul dintre participantii la o expozitie destinata colectarii de fonduri pentru a-i oferi tanarului artist N.S.Petrecu o bursa la Paris. Continua sa participe la noi expozitii colective si personale, in tara si in strainatate, numele sau fiind deja cunoscut ca o garantie a calitatii picturilor.

Lucrarile sale incep sa fie tot mai cautate si cumparate pentru sume tot mai mari. Este medaliat, premiat, adulat si invidiat. In 1910 deschide o ampla expozitie personala la Ateneul Roman, cu peste 80 de lucrari. Toate eforturile sale de a rezista bolii sunt zadarnice, artistul fiind internat in 1911 la Sanatoriul Dr. Margaritescu.

Revine in viata artistica in luna aprilie a urmatorului an, participand cu noua creatii la expozitia „Tinerimii Artistice“. Tot in cadrul manifestarilor organizate de „Tinerimea Artistica“ expune pentru ultima oara, in 1915.

Moare pe 28 iunie la Bucuresti, fiind inmormantat la cimitirul Bellu. Avea doar 48 de ani.

• 1868 - Se naste, la 1 februarie, la Stefanesti, langa Botosani, ca primul copil al Elenei (n.Chiriacescu) si maiorului Dumitru Luchian
• 1873 - Familia maiorului Luchian se muta la Bucuresti, cumparand o casa in Str.Popa Soare
• 1877 - Moare la Bucuresti, la 26 noiembrie, maiorul Dumitru Luchian, tatal pictorului
• 1879 - E inscris elev in clasa I-a a Gimnaziului „Sfantul Sava“, din Bucuresti
• 1880 - Elev in clasa a II-a a Gimnaziului, se retrage de la scoala spre sfarsitul anului
• 1884 - Prima pictura cunoscuta, un mic tablou in ulei, reprezentand o casa, semnat „Luchian St.cl.III“
  Continua studiile gimnaziale la pensionatul Seicaru
• 1885 - Se inscrie la Scoala de belle arte din Bucuresti, dupa ce refuzase sa raspunda la examenul de admitere la Liceul militar. In acelasi an se inscrie si la conservator, unde urmeaza flautul
• 1887 - In iunie, semneaza, alaturi de alti colegi, o cerere de permis pe calea ferata pentru o excursie de studii
• 1888 - La sfarsitul anului scolar obtine mentiuni la consursurile de anatomie si de cap de expresie
• 1889 - La concursul de sfarsit de an i se decerneaza medalia de bronz la pictura, studiu dupa natura si cap de expresie
  In octombrie pleaca la Munchen unde, in urma unui concurs, intra la Akademie der Bildenden Künste, impreuna cu Ludovic Dolinschi si Oscar Obedeanu. Are ca profesor pe Johann Caspar Herterich
  In decembrie, intr-o scrisoare adresata profesorului sau, Theodor Aman, scrie ca in asteptarea posibilitatii de a lucra copii in Vechea Pinacoteca isi scurteaza timpul facand crochiuri si citind
• 1890 - Apare in revista „Generatia viitoare“ poezia „Sub camasi de borangic“, semnata „Stefan Luchian (Munich)“
  Executa un portret-compozitie al lui Mihai Eminescu, inspirat de lectura „Poeziilor“ acestuia, portret a carui reproducere fotografica i-o comunica lui Titu Maiorescu
  Aprilie: executa in Vechea Pinacoteca o copie dupa „Sfanta Familie“, de Rembrandt, pe care o expediaza in tara
  Iunie: se intoarce in tara
  Decembrie: expune, pentru prima oara, cinci picturi in cadrul primei expozitii, la Ateneu, a nou infiintatei asociatii artistice „Cercul artistic“
• 1891 - Martie: pleaca la Paris, unde se stabileste in Cartierul Latin, in Bulevardul St.Michel, 48
  3 Mai: alaturi de alti studenti romani, ia parte la serbarea organizata la St.Cloud de sectia pariziana a Ligii Culturale
• 1892 - Februarie: termina un tablou de mari dimensiuni „Un convoi la Plevna“, pe care intentiona sa- trimita la Salonul Parizian. In acceasi luna, este nevoit sa se intoarca in tara urmare decesului mamei
  Septembrie-octombrie: pleasca din nou la Paris. Probabil acum se inscrie la Academia Julian, lucrand in atelierele lui W.Bouguereau si Tony Robert-Fleury. Tabloul „La malul marii“, datat „1892 Paris“. Picteaza, printre altele, doua tablouri reprezentand aspecte de pe campul de curse: „La Auteuil“ si „Ultima cursa de toamna“
• 1893 - Martie: se intoarce in Bucuresti si expune patru tablouri la expozitia „Cercului artistic“
  Iulie-Octombrie: petrece vara si toamna la Jugureanu, la matusa sa Sevastia Mirzescu: „Recitam versuri, pictura nu mai faceam“
  Figureaza ca membru activ printre semnatarii statutelor Cenaclului artistic, votate in sedinta din 23 octombrie
• 1894 - Incepe sa se faca cunoscut ca un personaj important al cafenelei artistice bucurestene
  Martie-Aprilie: deschide, impreuna cu Titus Alexandrescu, o mica expozitie intr-un atelier din strada Regala nr.11, unde se si instalase. Datat 1894, un laviu infatisand un aspect din atelier
  La 2/14 mai este ales membru in juriul Expozitiei anuale a artistilor in viata, expozitie ce se relua dupa o intrerupere de 13 ani
  Mai-Iunie: expune opt lucrari la Expozitia artistilor in viata, la Ateneu, intre care si „Ultima cursa de toamna“
  5 Iunie: i se decerneaza Medalia a III-a pentru „Efect de luna“ (in prezent la Muzeul de arta din Iasi)
  Noiembrie: prezent cu 10 lucrari la expozitia „Cercului artistic de la Ateneu“
• 1895 - Martie: este ales vicepresedinte al asociatiei Cercului artistic
  Mai: primeste din partea Directiei Regiei Monopolurilor comanda unui panou „Manastirea Tismana“, pentru decorarea unui vapor
  Iunie: participa cu sase lucrari la Expozitia artistilor in viata
  Septembrie-Octombrie: deschide o expozitie in atelierul din strada Regala, impreuna cu C.Artachino
• 1896 - Februarie: cumpara imobilul din soseaua Kiseleff, rondul II, in care se muta la 23 aprilie
  Mai: Expozitia Artistilor Independenti, in str.Franklin nr.12, manifestul careia este semnat si de Stefan Luchian, alaturi de Artachino, Bogdan-Pitesti si Vermont.
  Expune 15 opere. Critica il saluta ca „adevarat artist independent si modern“
  Mai: Artachino il prezinta pe Luchian, in Revista Orientala, drept un „admirabil colorist“ si „un spirit liber, nutrind idei revolutionare“
  Iunie: cu prilejul unor serbari ale presei din gradina Bragadiru, contribuie la decorarea unei carciumi artistice
• 1897 - Martie: incheie un angajament pentru zugravirea bisericii-catedrale a orasului Alexandria, impreuna cu C.Artachino si C.Pascali
  Iulie: ziarele anunta infiintarea societatii Ileana pentru dezvoltarea artelor, din al carei comitet face parte si Stefan Luchian
  Septembrie: semneaza contractul pentru zugravirea bisericii-catedrale din Tulcea, impreuna cu C.Artachino
  Decembrie: primeste comanda a patru schite istorice pentru cromolitografiere, alaturi de alti artisti
• 1898 - 21 Februarie: vernisajul expozitiei societatii Ileana, la care participa cu peste 20 lucrari. Pictura sa este intampinata elogios de catre critica, remarcandu-i-se caracterul modern.
  Martie: mentionat printre proapspetii frecventatori ai salonului literar al lui Al.Macedonski
  Aprilie: merge la Curtea de Arges pentru a se documenta in vederea zugravirii bisericii-catedrale de la Alexandria
  1 Mai: semneaza, alaturi de C.Artachino si C.Pascali, contractul pentru zugravirea bisericii-catedrale de la Alexandria. Incepe sa lucreze la pictura biserici, ramanand la Alexandria pana la terminarea lucrarii. La sfarssitul lui septembrie zugravirea bisericii este gata (receptionata definitiv in noiembrie). In aceasta perioada face cunostinta cu tanara Cecilia Vasilescu, careia incepe sa-i dea lectii de pictura.
  Intre cei doi se incheaga o pasionanta idila, prilejuind un neintrerupt schimb de scrisori timp de peste un an
  Decembrie: grav bolnav, timp de trei saptamani, de o violenta inflatie cu abcese in gât, primul simptom al maladiei infectioase care il va doborâ peste trei ani si-i va aduce moartea in mai putin de doua decenii
• 1899 - Martie: Luchian e din nou bolnav, fiind impiedicat sa iasa din casa
  Aprilie-Mai: expozitie la Ateneu, impreuna cu N.Vermont
  14 Mai: pleaca la Tulcea, pentru zugravirea bisericii-catedrale, terminand lucrarea la 10 iunie
  Iunie: esuarea tentativelor de a se casatori cu Cecilia Vasilescu
  Noiembrie: expune doua picturi si cinci pastelui la Expozitia artistilor in viata.
  Doua pasteluri sunt selectate pentru Expozitia universala de la Paris, din 1900
• 1900 - Mai: incheie, impreuna cu C.Artechino, contractul pentru pictarea bisericii Brezoianu, Bucuresti
  Iunie: apare primul numar al Revistei literare si artistice „Ileana“, avandu-l pe Stefan Luchian ca redactor pentru partea artistica
  Iulie: este prezent cu doua pastelui la Exposition Décennale des Beaux Arts, din cadrul Expozitiei universale de la Paris
  Septembrie: A;.Bogdan-Pitesti publica in revista „Ileana“ un articol in care incearca sa defineasca conceptia artistica a lui Stefan Luchian
• 1901 - Ianuarie: incheie pictarea bisericii Brezoianu
  Mai: participa cu 11 lucrari la o Expozitie de pictura si sculptura la Ateneu
  Executa un panou decorativ pentru frontispiciul noii cladiri a Palatului Functionarilor Publici din Piata Victoriei
  Vara: executa patru panouri decorative „Anotimpurile“ pentru casa lui Victor Antonescu. Din aceasta perioada dateaza „Safta Florareasa“, capodopera a primului stil al lui Stefan Luchian
  Picteaza „Impresii din Vulcana“, cateva pasteluri de fina sensibilitate impresionista
  3 Decembrie: semneaza, ca membru fondator, statutele societatii „Tinerimea artistica“
  15 Decembrie: este internat grav bolnav, paralizat, la Spitalul Pantelimon, fiind ingrijit de profesorul G.Marinescu
• 1902 - 24 Ianuarie: scrie din Spitalul Pantelimon o scrisoare catre Constantin Mille, vorbind despre suferintele prilejuite de paralizie, dintre care aceea „de a nu mai putea face pictura pe care o iubea atat de mult“ si despre vicisitudinile vietii lui
  Martie: se deschide prima expozitie a Tinerimii artistice, la care Luchian participa cu 11 lucrari, intre care pastelurile „Impresii din Vulcana“. Ministerul Instructiunii achizitioneaza tabloul „Pastorita“, pentru Pinacoteca din Bucuresti (in prezent la Muzeul de arta din Craiova)
  Sfarsitul lunii martie: iese din spital, umbland cu greutate in baston
  Iulie-August: pleaca la o cura la Govora, apoi la Poiana-Ialomita
  Octombrie: se muta in Povernei 8
• 1903 - Februarie: deschide o expozitie personala de pasteluri si acuarele la Casa Assan (39 lucrari)
  Martie: participa la a II-a expozitie a Tinerimii artistice, cu 13 lucrari
  Septembrie: participa la o expozitie Internationala de Arta la Atena
  Decembrie: prezent cu patru lucrari la o noua expozitie a Tinerimii artistice
• 1904 - Ianuarie: participa la o expozitie pentru strangerea de fonduri necesare trimiterii la studii, la Paris, a desenatorului N.S.Petrescu
  Februarie: expozitie personala la Ateneu
  Martie: participa cu 19 lucrari la o expozitie a Tinerimii artistice. N.Grigorescu ii achizitioneaza acuarela De la Bariera Filantropiei
  Iulie-August: pleaca la bai la Constanta si Techirghiol, unde pcteaza numeroase marine
  6 Decembrie: deschide o expozitie personala la Ateneu, cu 50 picturi in ulei
• 1905 - Aprilie: participa cu 16 lucrari la expozitia Tinerimii Artistice
  Iunie: participa cu doua lucrari la o expozitie organizata de minister pentru cumpararea de tablouri. Nu i se achizitioneaza nici un tablou.
  Decembrie: participa la expozitia permanenta Kunstverein din Hamburg, cu tabloul „Crizanteme“
• 1906 - Martie: participa la expozitia Tinerimii artistice cu 12 lucrari, intre care La impartitul porumbului, ce va fi achizitionata de Anastase Simu
  Aprilie: V.Cioflec il numeste intr-un articol publicat in Viata literara si artistica „cel mai mare artist-pictor pe care-l avem noi dupa Grigorescu“
  August: participa la expozitia jubiliara organizata la Palatul Artelor, unde i se achizitioneaza un tablou
• 1907 - Martie: participa cu 10 lucrari la o expozitie a Tinerimii artistice, intre care autoportretul Un Zugrav
  26 Octombrie: se muta din Povernei in soseaua colonel Mihai Ghika nr.34 (Filantropia)
  Decembrie: expozitie personala la Ateneul Român
• 1908 - Martie: participa cu 12 lucrari la expozitia Tinerimii artistice
  Iulie-August: se afla la manastirea Brebu, unde realizeaza peste 30 lucrari, peisaje reprezentative in evolutia stilului sau, prin realizarea unei solutii originale a spatiului in pictura
  26 octombrie: deschide, la Ateneul Roman, o expozitie personala cu 84 lucrari, bine primita de public si critica
• 1909 - Martie: participa cu 12 lucrari la expozitia Tinerimii artistice
  23 Aprilie: se muta din Filantropia in Romana 76
  8 Mai: i se confera medalia Bene Merenti cl.I
  Decembrie-Ianuarie: participa la expozitia de pictura Arta, organizata pe str.Lascar Catargiu
• 1910 - Ianuarie: in Calendarul Minervei apare un reportaj literar al lui Virgil Ciflec, relatand o conversatie cu Luchian, in care acesta isi expune unele dintre convingerile sale artistice
  Martie: expozitie personala la Ateneul Roman, cu peste 80 de lucrari. Succes material si de critica
  Aprilie: participa cu 18 lucrari la o expozitie a Tinerimii artistice
  Mai: inaugurarea muzeului Simu, la care participa cu 12 lucrari
  Noiembrie: participa la expozitia de toamna a Tinerimii artistice
  Din acest an dateaza Cap de batran, Autoportretul, opere semnificative pentru ultima epoca a evolutiei stilului lui Luchian
• 1911 - La inceputul anului reviriment grav al maladiei. Este internat in Sanatoriul Dr.Margaritarescu
  Toamna: se muta in Calea Grivitei nr.1
• 1912 - 16 Februarie: Revista Rampa publica un interviu cu Luchian in cadrul unei anchete privind arta romaneasca
  Aprilie: expune noua lucrari la o expozitie a Tinerimii artistice, intre care sapte tablouri cu flori
  Decembrie: intr-un scurt portret publicat in Ilustratiunea Romaneasca Virgil Cioflec il situeaza in istoria picturii romanesti alaturi de Nicolae Grigorescu si Ioan Andreescu „singurii trei pictori pe care i-am avut pana acum“
  Din acest an dateaza Lautul si Fetita cu portocala, opere definitorii pentru ultimul stil al lui Luchian
• 1913 - Februarie: vizitat de N.Tonitza
  Martie: expune noua tablori la expozitia Tinerimii artistice, intre care „Interior“ (Lorica), ultimul tablou la care a lucrat
  Mai: trimite doua tablouri la Expozitia
• 1914 - Februarie: expozitie personala la Ateneu, impreuna cu N.Darascu. O parte din tablouri sunt imprumutate de la colectionari
  Aprilie: participa, cu trei tablouri cu flori, la expozitia Tinerimii Artistice
• 1915 - Mai: expune pentru ultima oara opt lucrari la Expozitia oficiala
• 1916 - 27 iunie: inceteaza din viata. Este inmormantat la Cimitirul Bellu la 30 noiembrie. Revista lui Tudor Arghezi „Cronica“ consacra un numar lui Stefan Luchian, cu articole scrise de A.Maniu, Fr.Sirato, Dem.Theodoresc