Donatello

Donato di Niccolò di Betto Bardi cunoscut sub numele de Donatello (*ca.1386, Florenţa - †13 decembrie 1466, Florenţa) a fost un sculptor şi pictor Italian.

Între anii 1404 şi 1408 lucrează în atelierul sculptorului, bijutierului şi arhitectului Lorenzo Ghiberti. În 1406, este unul dintre sculptorii care lucrează la decorarea catedralei din Florenţa. Statuia de marmoră a lui David face o legătură între maniera gotică, încă liberă, cu realismul renascentismului, care pune accent pe constituţia corporală. Evanghelistul Ioan va servi ca model pentru Moise al lui Michelangelo.

Donatello lucrează în colaborare cu breslele din Florenţa, care comandă la diferiţi sculptori statuile patronilor lor pentru biserica Or San Michele. Donatello dobândeşte un mare prestigiu prin realizarea statuilor în marmoră ale Sfântului Petru, Sfântului Marcu şi Sfântului Gheorghe (1411-1416).

Fidelitatea faţă de realitate şi naturaleţea figurilor, armonia proporţiilor şi raportarea fragmentelor la întreg dau impresia că sculptorul şi-ar fi realizat operele după modele. Relieful de pe piedestalul statuii Sfântului Gheorghe, pentru breasla armurierilor, care reprezintă lupta sfântului cu balaurul, este cea mai mare inovaţie a statuii. Sunt aplicate aici pentru prima oară regulile perspectivei în compoziţie.

Donatello a fost artistul socotit un revoluţionar al limbajului sculptural. Şi el a abordat tema Cantoria (inspirată din Psalmul 150 al lui David), dar factura lui este mai complexă şi mai curajoasă. A relaţionat figurile dansante cu elemente de arhitectură (baluştri) ca într-un contrapunct muzical, dîndu-le expresia unei explozii de vitalitate. În plus, pentru a spori complexitatea tehnicii, plachează colonetele ,şi fundalul cu mozaic policrom, fapt ce amplifică exuberanţa temei. Dar lucrarea care a însumat calităţile noilor orientări umaniste a fost David (1432). Figura personajului biblic este redată ca nud, asemeni celei a lui Adam din fresca lui Masaccio. Lucrată în spiritul statuarei antice greceşti, lucrarea reia contraposto-ul accentuat, uşor efeminat, contemplativ, al clasicităţii tîrzii de tip Praxiteles.

Formele sunt modelate cu o delicateţe ce aminteşte de maestrul său, Ghiberti, dar armonia, liniştea şi eleganţa întregii atitudini, şi mai ales siguranţa de sine interiorizată, toate acestea dovedesc pătrunderea ei de suflul umanist al epocii.

O altă lucrare a lui Donatello de o importanţă deosebită pentru arta sculpturală renascentistă este statuia ecvestră a unui vestit condottiere denumit Gattamelata şi care domină piaţa din faţa catedralei din Padova (1444). Donetello face o adevărată demonstraţie de măiestrie ce frizează perfecţiunea artistică şi tehnică.

Pentru prima data în epoca Renaşterii, statuara antică (la Roma s-a păstrat statuia ecvestră originală a împăratului Marc Aureliu) este egalată ca tehnică şi depăşită ca şi complexitate a concepţiei compoziţionale. Rigoarea geometrică a raporturilor formale, claritatea echilibrului dintre masele sculpturale şi golul pe care îl desenează în spaţiu fac din acest monument una din expresiile cele mai desăvîrşite ale spiritului renascentist.